PERICOLE SI ACCIDENTE IN MUNTI
Orice excursie in natura ne poate pune in situatii neasteptate in care simtim pericolul de accidentare la un grad mai ridicat decat am dori. Pericolul si accidentarile sunt favorizate de factori umani – alunecari si caderi, lipsa conditiei fizice si/sau a unui bagaj de cunostinte minime despre munte, discomfortul, alti turisti; factori naturali – caderile de pietre, ruperea corniselor, avalanse, furtuni, fulgerul si trasnetul, sau de interactiunea mediului asupra omului: inghetul si hipotermia, insolatia si expunerea excesiva la soare.
FACTORI UMANI CARE STAU LA BAZA ACCIDENTELOR IN MUNTI
Caderile
Alunecarile si caderile sunt cauza celor mai multe accidente petrecute in munti. Ele se datoreaza deobicei lipsei de experienta, incaltamintei neadecvate si a lipsei de aderenta, greutatea prea mare a rucsacului, oboselii, conditiilor meteo nefavorabile combinate cu lipsa vizibilitatii, sau a terenului accidentat.
Pentru a preveni o cadere, trebuie sa incepem cu modul in care ne planificam traseul. Este traseul pe care vrem sa-l parcurgem periculos? Are zone expuse sau periculoase? Avem variante de ocolire a zonelor care pot pune probleme celor mai putin experimentati din grupul nostru? In conditii meteo nefavorabile cum este traseul in sens invers daca ne hotaram sa ne intoarcem? Care sunt consecintele unei caderi in anumite puncte ale traseului? Stiu sa raspund acestor intrebari? Daca nu esti in masura sa gasesti raspuns acestor intrebari din carti sau ghiduri turistice, este indicat sa consulti o persona avizata care a mai parcurs traseul sau chiar pe cei de la centrele salvamont, sau cauta alt traseu.
Lipsa conditiei fizice si a unui bagaj de cunostinte minime despre munte
Abordarea unor trasee lungi si/sau dificile pot pune probleme atat turistilor neantrenati cat si celor antrenati. Degeaba suntem niste persoane sportive cu o buna pregatire fizica daca nu avem cunostintele necesare pentru a ne putea descurca pe munte, si in sens invers putem avea un volum generos de cunostinte dar daca nu suntem bine antrenati fizic, riscul de a da de probleme este la fel de mare. Nu-ti recomandam sa te uiti toata saptamana la episoadele lui Bear Grylls, nu vei deveni in nici un caz mai destept daca iti bei propria urina. Daca tu crezi ca recomandarile lui te pun in siguranta, ne referim aici la escaladat/coborat fete stancoase abrupte, urcat in copaci, intrat in pesteri, inotat in rauri de munte si alte aberatii filmate exclusiv pentru televizor, esti un mare nataru. Pentru a fi pregatit atat fizic cat si mental fa cat mai multa miscare, antreneaza-ti tot corpul, citeste carti de specialitate, inscrie-te intr-un club montan unde vei cunoaste oameni cu experienta si vei avea parte de iesiri regulate in teren pentru a le pune in practica.
Discomfortul
Apare de la o soseta sau un bocanc care ne-a facut o basica pana la faptul ca ne este prea frig sau prea cald, ca suntem uzi, insetati sau infometati. Riscul corelat cu discomfortul este pierderea dorintei de a continua traseul, lipsa concentrarii, si nemaifiind atenti la ce este in jurul nostru putem ajunge in situatii neplacute. De exemplu: continuarea traseului cu haine ude fiind astfel expusi riscului hipotermiei.
Alti turisti
Reprezinta un mare risc in zonele in care exista riscul caderilor de pietre, gheta sau a avalanselor. Un grup incet pe un traseu anevoios unde nu avem posibilitatea de a-i depasi, ne pot incetini si intarzia in parcursul nostru, de accea tot ce putem face este sa pornim pe traseu mai devreme pentru fi primii pe traseu si pentru a evita astfel grupurile de turisti intarziati.
FACTORI NATURALI CARE STAU LA BAZA ACCIDENTELOR IN MUNTI
Caderile de pietre
Provoaca cele mai multe accidente in munti cauzate de factorii naturali. Acest fenomen apare datorita turistilor sau caprelor negre aflate deasupra noastra pe traseu care pot declansa accidental pietre, sau primavara datorita topirii ghetii si zapezii care fixau pietrele pe panta, acestea se pot rostogoli la vale. Cel mai prost loc in care sa fim surprinsi de pietre cazatoare este in hornuri sau in vai inguste unde nu avem multe posibilitati de a ne feri din calea “proiectilelor” cazatoare. Daca accidental rostogolim un bolovan, ne vom intoarce cu fata la vale spre cei din urma noastra si vom tipa: “Piatra!”, pentru ca acestia sa fie constienti de pericol, si sa incerce sa se fereasca. Pentru a reduce riscul recomandam: plecarea devreme pe traseu cand soarele nu a actionat asupra pantei de gheata/zapada, si pentru a fi primii pe traseu, mergeti pe cat posibil pe creste si nu in hornuri, cautati locuri ferite in care sa luati pauze.
Ruperea corniselor
Cornisele sunt acumulari de zapada depuse de vant pe creste in forma de streasina, care se prelungeste in partea opusa directiei din care bate vantul. Acestea sunt periculoase atat pentru cei care merg pe ele fara sa realizeze acest lucru (cornisele cedand sub greutatea turistilor), dar si pentru cei aflati sub ele. Ruperea lor se realizeaza si odata cu incalzirea vremii cand se creaza un dezechilibru in stratul de zapada, ele cedand sub actiunea fortei gravitationale, uneori fiind si declansatoare de avalanse. Evitati pe cat posibil mersul sub cornise, iar cand mergeti pe creasta mergeti pe partea dinspre care bate vantul, avand grija ca pozitia voastra sa fie sub linia de rupere a corniselor.
Avalansele
Avalansa este o masa de zapada care se desprinde de pe versantul unui munte si se rostogoleste la vale, ducand cu sine pietrele si copacii intalniti in cale. Cel mai adesea ele se produc pe vai, ravene si fete muntoase fara obstacole.
Cu toate ca avalansele se pot declansa pe versanti cu inclinatie intre 22 si 55 grade, cele mai mari avalanse se produc in zona cuprinsa intre 30 si 45 grade, iar cele mai frecvente intre 35 si 40 grade.
Declansarea avalanselor are stransa legatura cu stabilitatea stratul de zapada, aceasta putand fi influentata de temperatura, vant, cantitatea, intensitatea si tipul de zapada cazuta. Vom reveni in curand cu un articol dedicat exclusiv avalanselor.
Furtuni, fulgerul si trasnetul
Furtunile insotite de fulgere si tunete pot incepe pe neasteptate, mai ales in zilele secetoase si toride de vara. Daca vezi la orizont inceputul acumularii de nori cu dezvoltare pe verticala, sau auzi in departare tunete, indreapta-te rapid catre cel mai apropiat adapost.
Pentru a nu deveni un paratrasnet mobil, da jos de pe rucsac betele de ski telescopice, sau alte obiecte metalice care pot atrage un fulger. Adapostete-te in cabana departe de geamuri, sau daca nu este nici una aproape, mergi spre interiorul padurii, dar ai grija la crengile sau copaciii care pot fi rupti de furtuna.
Daca esti pe un in camp deschis sau pe un platou muntos unde nu ai unde sa te adapostesti, ghemuieste-te cu genunchii la piept, astfel singurul tau contact cu pamantul sa fie talpile bocancilor, la nevoie, aseaza-te pe rucsac sau pe coarda incolacita. Fa tot posibilul ca intre tine si pamant sa fie un strat izolator. Vom reveni in curand cu un articol dedicat exclusiv fulgerului.
INTERACTIUNEA FACTORILOR OM/MUNTE CARE STAU LA BAZA ACCIDENTELOR IN MUNTI
Inghetul si Hipotermia
Hipotermia reprezinta “scaderea temperaturii organelor vitale la un nivel la care functiile musculare si cerebrale sunt afectate.”
Orice temperatura sub 37°C pot avea legatura cu hipotermia (ex: hipotermia la batrani in case reci) sau cu probleme de circulatie periferica, precum “picior de transeu” (in conditii de umezeala, frig si incaltaminte stramta, fenomenul se poate instala chiar si dupa doar 11 ore in aceste conditii, la temperaduri sub 16°C) si degeraturi.
CITESTE MAI MULT – CE ESTE HIPOTERMIA?
CITESTE MAI MULT – DEGERATURILE – ASPECTE IMPORTANTE SI TRATAMENT
Insolatia si expunerea excesiva la soare
Odata cu expunerea la caldura si/sau soare, organismul se supraincalzeste, si in unele cazuri neputandu-se racori doar prin transpiratie si prin aportul de lichide reci, acesta intrand in stare de hipertemie, efectele putand fi letale ca si in cazul hipotermiei.
About Post Author
Buna! Sunt un mare pasionat de drumetii montane si recunosc ca citind prin pagina dvs. web mi-am dat seama ca comit o erroare mare (nu sunteti primi care avertizeaza), aceea de a merge singur pe munte, din motivul ca cei care ii cunosc nu sunt prea dispusi sa petreca zile intregi prin munti cu cortul. Am ajuns la pagina dvs. cautand articole despre vipere; in opinia mea, la capitolul ,,Pericole si situati de urgenta,,, ar trebui adaugata si intalnirea cu salbaticiunile, precum lupul, rasul sau ursul pe munte.
Si am sa incep din nou din 2 puncte de vedere la acest capitol: primul ar fi ca inca nu am auzit ca turistii sa fi fost atacati pe munte de vre-un animal, desi nu ar fi de dorit, dar pe unde am fost prin Carpati, nu prea ai avize de ca pe acolo misuna lupii sau ursi si nici vipere, de ex.Noi romani cautam pe internet sau stim pe unde sunt sau nu, dar pentru un strain ar fi preferabil ca hartiile sa aiba si semnalizarea animalelor salbatice…Pe de alta parte, noi avem o fauna bogata, pe care alte tari din Europa nu o mai au, de ce sa nu o explotam, organizand ,,safarii,, ca turisti sa vada, sa fotografieze fauna din Romania, evitand in acelasi timp posible accidente, care s-ar intampla daca ar incerca sa o faca fiecare de capul lui..
Si ca sa inchei, vorbind de drumetii montane, ar trebui sa se lucreze cu semnalizare traseelor pe munti, nu am sa dau detalii( pentru a nu crea proasta publicitate) unde am fost urat suprins de putinele si saracele informatii ce le au indicatoarele pe traseu, cautam sa ajung la un lac, jumatate drumul m-am ghidad dupa indicatoare, jumatate am mers ca oile unul dupa celalalt…
O zi buna!
Salut! Avem pe lista si articole despre intalniri cu animale, in special cu ursii.
In functie de timp, si sper ca acest lucru o sa fie cat de curand, o sa raspundem si restul cerintelor. Vreme buna pe carari de munte in rest.